Separarea gălbenuşului de albuş deşi nu reprezintă o mare filozofie, necesită totuşi un minimum de tehnică, atât datorită fragilităţii componentelor implicate cât şi faptului că sunt deosebit de alunecoase. Fiecare gospodină îşi are tehnica proprie, probabil cea mai răspândită fiind cea cu spargerea oului în două şi apoi scurgerea albuşului încercând menţinerea gălbenuşului în coajă, cu grijă pentru a nu-l perfora. Toate acestea pălesc pe lângă simplitatea şi rapiditatea metodei prezentată de o gospodină chinezoaică în clipul de mai jos:

Când consumăm apă minerală, băuturi răcoritoare, bere sau alte băuturi carbogazoase la sticlă de 2-2,5 litri, principala problemă întâmpinată este pierderea dioxidului de carbon conţinut înainte de golirea sticlei, astfel încât a doua jumătate a băuturii va fi destul de răsuflată. Acest lucru este inevitabil, deoarece la fiecare deschidere a dopului se elimină gazul acumulat în sticlă în urma agitării ei. Dacă însă se înlocuieşte dopul sticlei cu un cap dozator special proiectat în acest scop, băutura se păstrează la fel de proaspătă până la ultimul pahar.