Birou din cabina unui autobuz Ikarus

1 sept. 2012 Antal

Când se întâlnesc pasiunea cu creativitatea, pot lua naştere lucruri deosebite. Ca de exemplu în cazul de faţă, un pasionat de autobuze şi-a construit în colţul camerei un birou de lucru din cabina unui autobuz vechi. Un birou comod, echipat cu toate cele necesare de la mobilier şi scaun de birou la tehnica de calcul aferentă. Dar în primul rând un birou cu totul original, pe care probabil orice băieţel şi l-ar dori şi pe care nici tăticul lui nu l-ar putea refuza uşor.

Magyari Hunor este un ardelean care încă din copilărie era pasionat de autobuze şi ca mulţi alţi copii, călătorea frecvent stând lângă cabina şoferului. Era hotărât să devină şofer odată ce va creşte mare, dar a trebuit să renunţe la această intenţie. Când însă a trebuit să-şi amenajeze un colţişor în care să poată lucra liniştit, s-a născut ideea creării unui birou dintr-o cabină de autobuz.

Intenţia iniţială era de a folosi întreaga parte frontală a autobuzului, dar ţinând cont de caracteristicile locuinţei, în etapa de proiectare a trebuit să renunţe la jumătate din ea. În faza următoare avea nevoie de un autobuz casat, pe care l-a găsit în Odorheiu Secuiesc mulţumită firmei GAS Tours. Este vorba despre un Ikarus model 255.70. Autobuzele Ikarus fabricate în Ungaria era foarte răspândite cu ceva ani în urmă în România şi nu numai.

A urmat etapa tăierii cabinei, care n-a fost deloc uşoară. Au fost necesare un flex mare, doi prieteni buni şi un tăietor cu flacără oxi-gaz. În spatele uşii era un perete intern de rezistenţă care din lipsa accesului nu putea fi tăiat cu flexul şi pentru el a fost necesar tăietorul cu flacără.

Bucata de cabină desprinsă a fost apoi tăiată în trei bucăţi, pentru a rezulta piese de mărime manipulabilă, care să încapă pe uşa locuinţei. A urmat sablarea, vopsirea şi apoi reasamblarea cabinei. Greutatea totală era în jur de 200 de kilograme.

Iniţial autorul a dorit să prevadă cabina cu tensiunea de 24 de volţi pentru alimentarea sistemului de iluminat original şi cu o priză de 220 de volţi pentru calculator, monitor şi imprimantă, dar a fost convins să monteze doar instalaţia de 220 V. A păstrat corpurile de iluminat originale, dar a înlocuit becurile cu altele de 220 V.

Multe din echipamentele cabinei erau într-o stare în care nu se mai putea face mare lucru cu ele, aşa că au fost înlocuite toate accesoriile din aluminiu şi podeaua cabinei. De asemenea din motive practice a trebuit să renunţe la tabloul de bord, montând în locul acestuia o măsuţă făcută dintr-o placă de PAL.

În timp proiectul a durat aproximativ o jumătate de an, dar încă nu este finalizat. Mai lipseşte uşa, deoarece omul are disponibil pentru acest proiect doar o foarte mică parte din timpul său liber.