Imaginaţia unui designer poate produce nu numai obiecte frumoase şi totodată utile, ci uneori şi obiecte şocante dar absolut inutile. Un bun exemplu în acest sens este grătarul de eşapament, creaţie a unui grup de inventatori iranieni. Ca şi „justificare” teoretică se invocă refolosirea căldurii gazelor arse eliminate de motorul maşinii…
Ca principiu de funcţionare se aseamănă cu un grătar electric Foreman, un model foarte popular de la inventarea sa în 1994. Partea superioară a grătarului este încălzită de gazele de eşapament ale maşinii. Poate prăji o felie de carne odată. Fireşte nu există nici o modalitate de a urmări stadiul prăjirii şi nici nu se poate scurge grăsimea în exces.
Nici măcar timpul necesar prăjirii nu poate fi apreciat corect, din moment ce acesta este puternic influenţat de regimul de turaţie al motorului. Nici nu are sens să amintim de eventuale considerente igienice sau ergonomice.
Singura metodă tentantă de a încerca un eventual prototip ar fi prin montarea acestuia pe ţeava de eşapament a unui motor diesel alimentat cu combustibil biodiesel obţinut din reciclarea uleiurilor de bucătărie arse. Gazele de ardere rezultate de la un asemenea motor au un miros care aminteşte de cel de cartofi prăjiţi, ceea ce s-ar combina perfect cu mirosul de carne prăjită.
La întrebarea când şi de unde poate fi cumpărat un asemenea grătar, nu există răspuns. Cum însă puţini îşi pun o asemenea întrebare, acest lucru nici nu reprezintă o problemă. Creaţia iranienilor este genul de exerciţiu de imaginaţie care face furori la competiţiile de design industrial, nicidecum în rândul consumatorilor. Aceştia din urmă au la dispoziţie soluţii utilizabile în viaţa reală, ca de exemplu grătarul electric pentru maşină prezentat ieri.
Singura posibilitate ca grătarul de eşapament să ajungă totuşi la vânzare este dacă acesta va trezi interesul unui producător de cadouri trăsnite. Puţin probabil, dar nu se ştie niciodată.
Sursa: www.ritoon.co