Produsele mai scumpe sunt mai sigure? În România nu!

5 apr. 2013 Antal

Dacă am fi să tragem o concluzie plecând de la criza laptelui din zilele trecute, aceasta ar fi că în ţara aceasta nimeni nu se preocupă de siguranţa alimentară. Nici lanţul de producţie şi nici autorităţile din domeniu, care nu sunt nici ele tocmai puţine. Din partea autorităţilor să zicem că nu-i o surpriză deosebită. Dar din partea companiilor din industria alimentară, este trist că nici măcar cele mai renumite nu par prea preocupate de sănătatea cumpărătorilor. Şi la urma urmei de ce ar fi, atâta timp cât o campanie de publicitate reuşeşte de cele mai multe ori să neutralizeze rapid o eventuală problemă.

Câţi îşi mai amintesc de exemplu de contaminarea cu dioxină a iaurturilor Danone în 2007? Probabil nu prea mulţi. Dar aspectul care contează cu adevărat este altul. Suntem în 2013 şi izbucneşte scandalul laptelui contaminat cu aflatoxină. Danone a declarat într-o zi că retrag de la comercializare anumite loturi de produse pentru suspiciune de contaminare iar a doua zi revin asupra deciziei spunând că nu există contaminare în produsele lor.

Dacă ar fi să dăm crezare legendelor urbane, produsele Danone nici nu ar putea fi contaminate cu aflatoxină deoarece ele nici nu conţin lapte. Lăsând deoparte legendele, bâlbâiala celor de la Danone este neliniştitoare deoarece pare a arăta că nici ei nu au încredere în calitatea propriilor produse.

Acum stau şi mă întreb ce pretenţii referitoare la siguranţa alimentară pot avea de la nenumăraţii producători de lactate mai mult sau mai puţin anonimi, dacă una dintre companiile de top din domeniu nu pare a avea habar de siguranţa propriilor produse. Mai ales că au avut şi în trecut probleme de acest gen. Prezentarea de pe siteul Danone sună excelent, doar că comportamentul companiei cu ocazia crizelor de siguranţă alimentară mă face să fiu puţin sceptic:

La Danone, calitatea este continuu monitorizata. Activitatea laboratorului este permanenta, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, aici efectuandu-se zilnic o medie de 1700 de analize.

Acest proces incepe chiar cu analiza laptelui din cisterne, care este descarcat doar dupa ce laboratorul Danone ii confirma calitatea.

Pentru a parasi fabrica, fiecare lot de iaurturi trebuie sa fie certificat din punct de vedere al calitatii de catre laborator.

Noi ca şi consumatori de regulă ne gândim că a cumpăra produse mai scumpe este sinonim cu a cumpăra produse mai bune, mai sigure. Mai ales dacă acestea sunt din gama adresată copiilor. Când colo în realitate se pare că, cel puţin în România, produsele mai scumpe înseamnă doar profit mai mare pentru producător şi nimic în plus pentru cumpărător. Aşa stând lucrurile, de ce le-am mai alege pe acestea şi nu pe cele mai avantajoase economic?