Eşecul Smart TV. Câteva cauze

23 aug. 2013 Antal

Anul trecut am scris despre motivele pentru care cred că deocamdată nu merită cumpărate televizoarele de tip Smart TV. Cel puţin nu pentru această funcţie a lor. A trecut ceva timp de atunci, fără însă a se produce în domeniu schimbări demne de menţionat. Decât eventual faptul că sunt tot mai multe voci care observă eşecul valului Smart TV (alături de cele 3D, dar asta este o altă poveste) şi unii sintetizează foarte bine cauzele acestui eşec.

O excelentă analiză a eşecului de până acum a Smart TV-ului a apărut pe gigaom.com. Articolul, împărţit în trei părţi, poate fi citit aici:

În primul rând televizoarele inteligente, conectate la internet, nu sunt o noutate atât de mare cum vor departamentele de marketing să pară. Ele există de mulţi ani, încă de pe vremea vechilor televizoare cu tub cinescopic. În afara faptului că aceste aparate acum sunt numite Smart TV, din păcate nu s-a schimbat nimic în bine. Doar sunt mult mai vizibile şi mai răspândite.

După cum observă prima parte a articolului citat, răspândirea relativ bună a televizoarelor din categoria Smart TV nu se datorează succesului pe piaţă a funcţiei Smart, respectiv a aplicaţiilor utilizabile pe aceste televizoare. Vânzările sunt mari pentru simplul motiv că nu se mai găseşte un televizor bun care să nu fie şi Smart TV.

Acest lucru este susţinut şi de cele întâmplate după achiziţionarea noului Smart TV: în marea majoritate a cazurilor nu va folosi la nimic altceva decât un televizor obişnuit. O foarte mică parte a proprietarilor de Smart TV le conectează la internet şi folosesc măcar una-două dintre aplicaţiile de pe acestea.

Lansarea primului iPhone a produs valuri pe piaţă şi format instantaneu o largă masă de utilizatori extrem de satisfăcuţi de posibilităţile noului aparat. La fel apariţia primului iPad. Utilizarea pentru prima oară a unui iPad lasă o impresie puternică. În comparaţie cu asta, lansarea primelor Smart TV sau folosirea acestora nu produc nici măcar un fâş. Practic televizoarele Smart TV şi află unde se aflau şi telefoanele inteligente înaintea primului iPhone. Chiar mai rău de atât.

Puterea procesoarelor încorporate într-un Smart TV este şi ea o piedică în calea dezvoltării sectorului. Din dorinţa/nevoia păstrării unui preţ mic al aparatului, producătorii fac economie când vine vorba despre puterea de calcul sau memoria încorporată în aceste aparate. Un smart-phone din ziua de azi are o putere de calcul de câteva ori mai mare decât un smart tv. Este adevărat că se pot scrie aplicaţii atent optimizate care să poată rula şi în aceste condiţii, dar experienţa oferită utilizatorilor va lăsa de dorit.

Tot legat de asta mai vine şi lipsa de integrare a funcţiei Smart TV cu restul aparatului. Practic parcă ar fi doar agăţată de vechiul televizor. Dacă oprim un iPhone, un iPad sau chiar şi un laptop, oprirea constă într-o formă de stand-by sau hibernare. Repornirea se petrece instantaneu şi continuăm activitatea exact din punctul în care am rămas înaintea opririi. Faceţi acelaşi lucru cu un Smart TV şi veţi constata că lucrurile stau altfel: odată oprit, aparatul este complet oprit. Aşa-numitul stand-by în cazul televizorului se referă strict la receptorul telecomenzii, care este în aşteptarea semnalului de pornire. Însă restul trebuie luat de la zero după fiecare pornire.

Cu toate aceste neajunsuri, ceea ce lipseşte cu adevărat pentru succesul Smart TV sunt aplicaţiile utile. Măcar un killer app. O aplicaţie care să fie atât de utilă încât oamenii să îşi dorească un Smart TV pentru a o putea folosi. Unii specialişti susţin că pentru un real succes ar fi nevoie de 5-6 asemenea aplicaţii. Discutabil, dar oricum nu contează prea mult, cât timp încă nu avem nici măcar una.

Despre lipsa unui standard privind mediul de programare al aplicaţiilor pentru Smart TV vorbeşte parte a doua a articolului recomandat. Şi am scris şi aici cu un an în urmă. Fragmentarea pieţei când vine vorba despre sistemele de operare de pe Smart TV este în continuare o piedică foarte importantă în dezvoltarea domeniului. Este coşmarul unui programator când în loc să creeze aplicaţii utile, trebuie să-şi consume timpul rescriind aceeaşi aplicaţie pentru n-şpe platforme diferite. Şi apoi să o rescrie de câte ori proprietarul unei platforme decide să schimbe mediul de programare şi totodată să nu mai suporte aplicaţiile anterioare.

Având în vedere puterea de calcul redusă a multor Smart TV, nu ajunge ca aplicaţiile să fie pur şi simplu rescrise pentru fiecare sistem de operare existent pe piaţă. De cele mai multe ori dezvoltatorii trebuie să adapteze aplicaţiile fiecărui tip de aparat în parte şi în funcţie de puterea procesorului acesteia. De multe ori unele funcţii ale aplicaţiilor trebuie simplificate sau eliminate pentru a putea rula pe un Smart TV mai slăbuţ. Aici apare însă o altă piedică: mulţi utilizatori folosesc mai multe aparate diferite şi este puţin frustrant dacă aceeaşi aplicaţie oferă o experienţă diferită pe aparate diferite.

Sistemele de meniuri diferite de la un producător la altul şi deloc optimizate sunt şi ele o reală sperietoare pentru utilizatorul de rând. Să nu mai menţionăm telecomanda, singura modalitate de interacţiune cu televizorul, oricât de smart ar fi el. Telecomenzile parcă n-au mai evoluat din epoca de piatră. Da, încep să apară aplicaţii-telecomandă pentru smartphone, dar mai este cale lungă până la crearea unui sistem standard, simplu şi intuitiv. Să nu uităm că televizorul îl folosim aflându-ne în cele mai diverse poziţii, chiar şi culcat.

O analiză mai profundă a modalităţilor de interacţiune cu un Smart TV şi a limitelor acestora puteţi citit în partea a treia a articolului menţionat în introducere.

Ca o părere personală, pentru cei care doresc să beneficieze de o experienţă cât mai agreabilă din partea unui sistem Smart TV, alegerea ideală ar fi un televizor oarecare plus un dispozitiv de genul Apple TV sau Google TV (cu Android), care transformă orice aparat tv într-un Smart TV. Astfel se poate alege un televizor satisfăcător din punct de vedere tehnic, preţ, calitate, fără grija privind partea referitoare la puterea de calcul sau aplicaţii. Nu mai contează disponibilitatea aplicaţiilor pentru televizorul în cauză, nu mai contează că după câteva luni va înceta orice suport sau actualizare din partea producătorului ş,a.m.d.

O platformă consacrată puternică cum ar fi Apple TV ori echivalentele sale de la Google sau alţii oferă la ora actuală cea mai bună alegere, atât ca preţ cât şi ca flexibilitate şi posibilităţi ulterioare de actualizare. Din punct de vedere al extinderii posibilităţilor dispozitivului prin intermediul actualizărilor ulterioare de software, Apple TV se află în avantaj net faţă de competitorii săi. La fel şi dacă avem în vedere excelenta integrare a lui cu celelalte dispozitive Apple, în special telefoanele iPhone şi tabletele iPad. Asta cel puţin până când producătorii de Smart TV-uri ajung la un numitor comun. Ceea ce nu se va întâmpla prea curând.