Vin dedicat telegrafiştilor

Vinul probabil este prima băutură alcoolică produsă de oameni, cele mai vechi dovezi arheologice fiind de acum mai bine de 8000 de ani. Atât tehnica producerii cât şi consumul avizat al acestei băuturi este ceva aflat la intersecţia dintre ştiinţă şi artă. Dincolo de multiplele semnificaţii culturale şi religioase, o sticlă de vin bun poate fi cadoul perfect în aproape orice situaţie. Iar din acest punct de vedere sunt demne de atenţie ediţiile speciale, menite a marca un eveniment, o aniversare sau dedicate unei cauze. Ca exemplu din articolul de astăzi, vinul care aduce un omagiu telegrafiştilor.

Atrage atenţia prin eticheta sa simplă, albă, marcată cu o poate familiară combinaţie de puncte şi linii. Fiecare rând de asemenea elemente grafice reprezintă o literă din denumirea vinului, „Chadornnay”, reprezentată în cod Morse.

Eticheta de pe spatele sticlei vine cu explicaţii mai detaliate despre intenţia care a stat la baza lansării vinului. Acesta se doreşte a fi dedicat memoriei breslei telegrafiştilor, care prin semnalele Morse transmise de-a lungul deceniilor au menţinut legătura Australiei cu lumea şi au contribuit la salvarea a nenumărate vieţi umane.

Codul Morse se aproprie de vârsta de 200 de ani. Reprezintă practic prima formă de comunicare digitală din istorie şi inventarea sa, alături de inventarea telegrafului, au reprezentat un uriaş pas înainte din punct de vedere al comunicaţiilor. Dacă până atunci mesajele erau transmise poştal, putând dura multe zile până ajungeau la destinaţie, telegraful a făcut posibilă transmiterea aproape instantanee a informaţiei dintr-un colţ al ţării în altul. A fost prima formă de telecomunicaţie.

Descoperirea undelor electromagnetice şi inventarea radioului, cu aproape 100 de ani mai târziu, a reprezentat un nou impuls dat dezvoltării comunicaţiilor moderne. Nemaifiind necesară construcţia de reţele telegrafice, a crescut mult flexibilitatea şi posibilitatea acoperirii unor distanţe tot mai mari.

Telecomunicaţiile radio au avut la bază tot codul Morse timp de mulţi ani, până la apariţia transmisiilor radiofonice, vocale. Dar şi după această dată în comunicaţiile critice, militare, navale sau comerciale, tot codul Morse a reprezentat baza. Asta datorită calităţii transmisiunilor de acest tip de a putea fi descifrate la mare distanţă, chiar şi în condiţii de zgomot de fond puternic sau semnal slab.

În zilele noastre, odată cu răspândirea comunicaţiilor digitale moderne şi al sateliţilor de telecomunicaţii, codul Morse a pierdut mult din importanţa sa de altădată. Totuşi el este folosit în continuare şi va fi încă probabil pentru multă vreme.

Una din cele mai interesante ramuri în care codul Morse este la mare rang o reprezintă radioamatorismul. Aceasta are multiple forme, dar ideea de bază este comunicarea la distanţă, pe anumite frecvenţe, cu aparatură uneori de fabricaţie proprie, cu alţi radioamatori din lumea întreagă.

Afisaj statie radioamator

Poate la prima vedere aţi fi tentat să o asemănaţi telefoniei sau altor forme de comunicaţii prin internet, gen Skype sau Yahoo Messenger. Dar există o diferenţă fundamentală între ele, dincolo de mediul de comunicare folosit: hazardul. În timp ce prin telefon sau pe internet luăm legătura cu persoane cunoscute, apropriate, printr-o conexiune sigură şi stabilă, în cazul radioamatorismului este vorba de cu totul altceva. Când lansăm un apel în eter, nu avem idee cine, unde sau dacă va răspunde cineva. Depinde de propagare, de starea vremii, de calitatea echipamentului şi nu în ultimul rând de talentul operatorului, al radioamatorului. Iar când cineva la capătul celălalt răspunde, satisfacţia este cu atât mai mare cu cât corespondentul se află mai departe sau este dintr-o ţară exotică, ca de exemplu Buthan. A avea câte o legătură realizată cu fiecare ţară de pe glob reprezintă o performanţă excepţională.

Uneori se folosesc moduri de comunicare deosebite, ca de exemplu prin reflexie pe lună sau pe urmele lăsate de arderea meteorilor intraţi în atmosfera terestră cu ocazia roiurilor mai importante care trec pe lângă Pământ. Aceste modalităţi inedite de realizare a legăturilor solicită o mult mai mare îndemânare tehnică din partea radioamatorului.

Există şi concursuri naţionale şi internaţionale în radioamatorism, în cadrul cărora se punctează numărul de legături realizate, distanţa legăturilor sau alte combinaţii de elemente asemănătoare. Radioamatorii români se situează pe un loc respectabil la multe din competiţiile internaţionale, chiar dacă rezultatele lor scapă neobservate de către mass-media.

Cum am spus, plăcerea realizării unei legături cu o altă persoană, în condiţiile hazardului diferenţiază radioamatorismul de celelalte forme de comunicare moderne. Aici nu este vorba despre nevoia de comunicare, ci de plăcerea de a comunica.

Ca o analogie, radioamatorul se aseamănă cu pescarul. Acesta merge la pescuit fără a şti ce va prinde, cât de mare va fi captura sau dacă va captura ceva. Succesul unei partide de pescuit depinde de o mulţime de factori, începând de la cei meteorologici, până la echipamentul din dotare şi nu în ultimul rând talentul pescarului. Iar peste toate acestea, intervine cel mai important factor: hazardul. Acesta decide în final totul. Dar nu contează, fiind vorba despre plăcerea de a pescui, nu nevoia de a prinde ceva. Dacă ar fi vorba de nevoie, omul s-ar duce la sigur, la supermarket, unde găseşte orice fel de peşte proaspăt, congelat sau conservat.

O altă ramură sportivă în care codul Morse reprezintă baza, este telegrafia de viteză în sală. Aici concurenţii se află într-o sală şi ascultă toţi aceeaşi transmisie a unor fragmente de text, la o viteză crescătoare în etape. Câştigător este cel care a recepţionat mesajul corect (în limita unui procentaj admis de greşeli) la cea mai mare viteză de transmitere.

Şi telegrafia sală este un sport în care România are oameni de mare valoare, clasaţi printre primele locuri la competiţiile internaţionale, mondiale chiar, la care participă. Din păcate una din marea lor problemă este chiar deplasarea la aceste competiţii. Deşi aduc medalii importante sportului românesc, sprijinul de la minister este zero, deplasările fiind acoperite integral din resurse proprii sau ale unor sponsori inimoşi.

Pentru mai multe detalii privind codul Morse sau radioamatorismul, recomand următoarele resurse:

Articol inspirat de un mesaj de pe forumul radioamatorilor români

Facebooktwittergoogle_plus
You can leave a response, or trackback from your own site.

Răspunde

Powered by WordPress