Ghid electrocasnice

doctorulzilei.ro, primul tabloid medical

La început tabloidele reprezentau o nişă pe piaţa presei scrise, o curiozitate greu de digerat pentru orice om cu o minimă educaţie în spate. Deşi aparent toată lumea le condamna, în realitate au un succes peste orice aşteptări, fiind singura categorie cu creştere într-o perioadă în care tirajul restului presei scrise este în cădere liberă. La urma urmei nici nu este de mirare, ştiut fiind că singura resursă nelimitată pe lumea asta este prostia.

Dacă la început tabloidele se limitau la bârfele cu şi despre vedetele momentului, concurenţa puternică le-a obligat să-şi diversifice profilul. Sau altfel spus, au apărut tabloidele nişate pe diverse segmente. Cel mai adesea acestea au luat naştere prin adoptarea formatului tabloid de către publicaţii altădată respectabile în domeniul lor, cum ar fi de exemplu pe teme economice revista Capital sau pe domeniul ştiinţă siteul descopera.ro.

În acest context nici nu mă miră apariţia primului tabloid on-line pe nişa medicală, doctorulzilei.ro. Poate nici nu este primul, dar este primul care mi-a sărit în ochi. Şi nici nu putea scăpat neobservat când aparţine de Evenimentul Zilei, un pionier al decăderii tabloide pe piaţa românească (vă mai amintiţi de găina care naşte puii vii?). Mai trist este că doctorulzilei.ro beneficiază de o promovare puternică nu doar în cadrul trustului de care aparţine, ci şi în afara acestuia, ca de exemplu pe hotnews.ro.

De ce spun că doctorulzilei.ro este un tabloid? Pe de o parte datorită formatului specific, cu titluri panicarde, pe de alta datorită conţinutului filtrat de orice informaţie utilă, limitându-se la a prezenta doar aspectele negative ale subiectului pentru amplificarea sentimentului de panică indus.

Să luăm primul articol care mi-a sărit în ochi: „O activitate pe care majoritatea oamenilor o fac zilnic provoacă boli ale inimii şi ale plămânilor„. Primele două treimi ale titlului puteau fi foarte bine înlocuite cu „Mersul cu metroul”. Ar fi căpătat puţin sens, dar fireşte ar fi pierdut din suspansul care are la bază o mare minciună: care majoritate a oamenilor?

România are ~20 de milioane de locuitori, din care aproximativ o zecime locuiesc în capitală, respectiv în singura localitate care are o reţea de metro. Traficul metroului bucureştean este, în medie, sub 500.000 de călători pe zi deci 2,5% din populaţia României. Dintre aceştia probabil jumătate călătoresc zilnic cu metroul. Rezultă că pentru scribii de la doctorulzilei.ro unu şi ceva la sută din populaţia ţării reprezintă „majoritatea oamenilor”.

Dar să trecem de titlu. Ideea articolului este că, datorită conţinutului de particule metalice, praful din metrou este periculos. Nu menţionează însă dacă este vorba despre praful aflat în suspensie, în aer, sau cel depus pe jos. Ştiut fiind că particulele metalice sunt grele şi nu prea au capacitatea de a se menţine plutind în aer, tind să cred că ar fi mai degrabă vorba despre praful depus.

Dar mai important decât asta, este raportarea la alternativele existente. Ok, să zicem că praful din metrou ar fi relativ toxic. Articolul însă nu menţionează nimic despre praful de la suprafaţă. Lasă să se înţeleagă că a merge prin Bucureşti 10 minute cu metroul este mai periculos decât jumătate de oră cu bicicleta sau câteva ore blocate prin trafic, în maşină. Având în vedere cât de murdară este capitala, m-ar mira să existe o alternativă mai bună decât metroul, din toate punctele de vedere, inclusiv cel al sănătăţii. Dar ştiţi cum se spune: să nu lăsăm adevărul să strice un articol bun.

Şi încă un aspect: cvasi-majoritatea articolelor de pe doctorulzilei.ro sunt traduceri, bineînţeles fără a menţiona sursa. Traduceri în bătaie de joc, după cum au observat şi alţii. Trunchiate pentru a răspunde cerinţelor de tabloid chiar dacă în acest mod îşi pierd orice urmă de utilitate. Sau uneori nici nu sunt valabile pentru situaţia din România. Să trecem în revistă câteva titluri la întâmplare:

Închei aici expunerea părerii mele personale despre acest nou dezastru de pe media. Este o evoluţie (sau mai corect spus involuţie) previzibilă a pieţei. Ceva gen idiocracy. Singurul lucru de care mi-e teamă, ziua în care comunicatul guvernului sau titlurile din Monitorul Oficial al României vor arăta ceva în genul: „N-o să-ţi vină să crezi ce măsuri uimitoare a luat guvernul! Toată lumea a rămas socată! Vezi aici şi vei înnebuni!”. Va fi ziua în care-mi fac bagajul şi plec în pădure. Care pădure, mai vedem, că deja majoritatea sunt tăiate iar până atunci n-o să mai rămână nici cioturile.